loader image

Au dreptul la vis!

În ziua când s-a născut, am fost fericită

Așa cum este orice părinte…. apoi lângă patul meu au început să se perinde medici, asistente, psihologi…. toți îmi dădeau sfaturi, toți imi spuneau ce-ar trebui să fac, Iar eu, buimaca, doream doar să mă bucur de copilul nostru. Am înțeles într-un sfârșit, ca EL, minunatul meu copil este altfel. Ei și, este un copil dorit, vom învinge orice obstacol.Putem! suntem părinți, iar părinții pot face orice pentru copiii lor. Mi-e dor de optimismul acelor zile. Doream să plec cât mai repede din maternitate, să merg acasă, sa fiu cu cei dragi, cu cei ce-mi iubesc copilul la fel de mult ca și mine, să demonstrez că am un copil care va crește ca toți ceilalți copii….

Și-am ajuns acasă…

Bunicii aveau ochii roșii de atâta plâns, verișorii ne ocoleau privirea, dar noi eram fericiți că puiul nostru stă fericit în pățutul său… Seara, musafirii au plecat. Încet, în casă s-a așternut liniștea. Copilul a adormit, iar noi, doi părinți, ne-am strâns în brațe și am plâns.

Am tăcut mult în noaptea aceea

Am rugat stele, îngeri, să ne dea putere și să ne lumineze. În zori, ne-am luat puiul in brațe și am jurat că va crește asemeni tuturor copiilor. Că nu vom lăsa pe nimeni sa-i spună ca e prost, că nu poate, că e nefolositor. Și de atunci, zi de zi luptăm. Am învățat alături de copilul nostru fiecare pas, l-am învățat să zâmbească, să uite teama, sa se ridice după fiecare căzătură. Din păcate, este așa de ușor să rănești un suflet ca al copilului meu.

Pentru că n-ai cum să-i explici cuiva care este bun pentru că nu știe să fie altfel, că oamenii sunt răi. Oamenii mari, nu copiii. Ei sunt doar copii, văd dincolo de fața strâmbă, de cuvintele stâlcite, de mersul greoi. Ei văd doar lumina sufletului. Așa am înțeles ce trebuie să facem pentru ca lumea să nu ne mai considere copiii ”rebuturi” (stiți cât doare când auzi aceste vorbe?).

Și-am pornit cu pași mici să construim o lume dreaptă, egală.

Și pentru că este o lume de mâine, ajutoarele noastre sunt copiii. Copii obișnuiți care stau lângă copiii speciali. Copii care se simt toți egali. Cărora totul li se pare normal, care știu că cel de lângă tine, care aleargă mai încet, trebuie ajutat, nu impins, că cel care uită un cuvânt trebuie ajutat să și-l amintească, că cel ce vine spre tine cu brațele întinse, zâmbind, merită un surâs, chiar dacă zâmbetul lui e, poate, ciudat.

Da, doar visăm.

Văzând fericirea din ochii copiilor noștri, am indrăznit și noi parinții să ne lăsăm inimile să viseze visul frumos al normalității. Da, doar visam. Dar am urnit o piatră. Nu mai trebuie să ne gândim :”Azi cum vom aduna cioburilor inimioarelor rănite?”. Nu vrem sa mai ducem bătălii. Vrem sa construim drumuri, piatră cu piatră, pas cu pas. Încet, dar sigur. Să fie drumuri pe care cei cu mers șovăit, să aiba siguranța. Lângă ei să meargă oricine, fără vorbe grele aruncate în suflete. Chiar dacă pe drumurile acestea vor mai fi, poate, gropi, hârtoape, toate acestea vor fi depășite. Pentru ca prima lecție pe care o învată acești copii speciali, este lecția curajului. Lecția lui “a privi mereu inainte”. Pentru această lecție luptăm acum, pentru că este foarte greu să înveți această lecție pe cineva care a auzit de prea multe ori vorba: handicapatule, neajutoratule, strâmbule”. Acești copiii trebuie sa învețe să trăiască în lumea celor obișnuiți.
Să învețe ca soluția nu este fuga în lumea lor, a celor speciali, ci spargerea barierelor lumii obișnuite.Trebuie să învețe că au dreptul la vis, la surâs, la viața obișnuită. Din aceasta luptă s-a născut acest proiect. Prin sport, prin joc, prin vorbe jucăușe, vrem sa schimbăm lumea. De fapt, s-o facem o lume dreaptă, cu șanse egale pentru toți copiii. Acesta este marele secret al asociației noastre: nu singuri, în glob de sticlă, ci împreună, într-o lume mai bună!

Șanse egale pentru toți!

Prin cele cateva randuri scrise aici, am vrut sa vă arătăm ce dorește de fapt Asociația DOWN București.

Șanse egale pentru toți! Am vrut să întelegeți că deși de multe ori ne este greu (pentru că lucrăm cu suflete) nu cerem milă, nici vorbe de alin …. dorim doar umeri care să pornească lângă noi, în a îndrepta ceea ce la un moment dat s-a strâmbat în aceasta lume.

Dorim doar să se adeverească într-o zi sloganele noastre create sau adoptate:

    • ”Speciali, dar egali”;
    • ”Extracromozom, extrafamilie”;
    • ”I’m up, not Down!”;

Elena ZELKO
membru fondator al Asociației DOWN București